Se incarca...

Sepsis: definitie, epidemiologie si diagnostic

Sistemul imunitar functioneaza pentru a lupta impotriva germenilor (bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziti) in scopul de a prevenii aparitia unei infectii. Daca se produce o infectie, sistemul imunitar incearca, intr-o prima faza, sa lupte fara a avea nevoie de administrarea unor medicamente. Uneori, sistemul imunitar opreste lupta impotriva "invadatorilor" si incepe sa actioneze contra propriilor organe. Acesta este inceputul sepsisului, ce poate fi definit, din aceasta perspectiva, ca o disfunctie a organelor.

Sepsisul, un complex de anomalii fizio-patologice si biochimice induse de infectie, constituie o preocupare majora pentru sanatatea publica. In 2011, acesta a generat costuri de peste 20 miliarde USD, in spitalele din SUA, iar incidenta raportata este intr-o continua crestere, ca urmare a imbatranirii populatiei. Pacientii care supravietuiesc au adesea dizabilitati fizice, psihologice si cognitive pe termen lung, ce presupun ingrijire medicala si alte implicatii sociale.

Studii epidemiologice foarte ample, efectuate pe esantioane de pana la 6 milioane de indivizi, au aratat o incidenta anuala, in SUA, de circa 750000 de cazuri. Anumiti agenti patogeni (altii decat parazitii malariei), se multiplica preferential in fluxul sanguin, iar sepsisul se produce in momentul distrugerii integritatii barierelor gazdei, fizice sau imunologice, cu patrunderea directa a agentului patogen in circulatia sanguina.

Pacientii sunt diagnosticati atunci cand dezvolta un set de semne si simptome legate de septicemie. Sepsisul progreseaza pana la sepsis sever, atunci cand, pe langa acesti indicatori, exista si o disfunctie a organelor (exemple: dificultati respiratorii, scaderea sau absenta urinei, teste hepatice anormale si deteriorarea starii mentale). Socul septic este cel mai sever si este diagnosticat atunci cand tensiunea arteriala scade pana la un nivel periculos.

Diagnosticul sepsisului este simplificat daca testarea se face cu ajutorul unui analizor de tip Point of Care, precum AQT90 FLEX. Acesta permite evidentierea sepsisului, prin testarea procalcitoninei (PCT), un precursor al calcitoninei alcatuit din 116 aminoacizi.

Nivelul de procalcitonina reflecta gradul raspunsului inflamator sistemic. Endotoxinele bacteriene detin un rol crucial in procesul de inducere a acestei proteine. Alti factori care influenteaza nivelul de PCT sunt: tipul si marimea organului infectat, speciile bacteriene existente, gradul de inflamatie si starea de reactivitate imuna a organismului. PCT este detectabila in 2-4 ore de la evenimentul declansator, atingand niveluri maxime dupa 12-24 ore. In absenta unui stimul persistent, PCT este eliminata, timpul de injumatatire fiind de 24-35 ore.

Pentru mai multe detalii legate de rolul PCT in stabilirea si identificarea sepsisului, puteti accesa urmatorul link: https://www.radiometer.com/en/diagnostics/sepsisdetection/pct-as-the-biomarker-of-choice-to-aid-detection-of-sepsis

slogan
Urmareste-ne pe Google plus! Urmareste-ne pe Twitter! Urmareste-ne pe Facebook! Urmareste-ne
All Rights Reserved. Copyright © 2002 - 2014, SC X-Lab Solutions SRL